Certificare ISO

In mod obisnuit, o firma care isi implementeaza un sistem de management (al calitatii, al mediului, al sanatatii si securitatii etc) isi doreste sa isi certifice acest sistem, pentru ca valoarea sa sa fie recunoscuta. Certificarea multor standarde internationale concepute de Organizatia Internationala pentru Standardizare este voluntara, iar unele companii pot sa foloseasca excelente sisteme de management pentru beneficiile lor, fara a se certifica neaparat.

Insa, considerand cu atentie avantajele certificarii, multe companii si alte organizatii aleg varianta de a oficializa acest efort al lor, pentru a fi recunoscut in mod public sau pentru ca unele legislatii o impun. Printr-o certificare ISO, organizatiile isi iau un angajament fata de imbunatatirea continua a sistemului, ceea ce duce la avantaje interne pe termen lung, si fata de satisfactia clientilor, ceea ce ajuta la imbunatatirea relatiei cu acestia.

Organismele de certificare ISO

Certificatele de conformitate cu standardele ISO sunt emise de anumite organisme de certificare ISO. Fiecare guvern al fiecarei tari a desemnat la un moment dat cate o institutie care are autoritatea de a autoriza unele organizatii sa efectueze audituri si certificari. Acestea poarta numele de institutii de acreditare. In Marea Britanie, institutia de acreditare se numeste UKAS (United Kigdom Accreditation Services), in SUA se numeste ANSI (ASQ National Accreditation Board), in Franta, COFRAC (Comite Francais d’Accreditation) etc. In Romania, institutia de acreditare se numeste RENAR (Asociatia de Acreditare din Romania).

Organizatiile care doresc sa realizeze certificari trebuie sa detina propriul sistem de management al calitatii si auditori cu experienta si calificarile necesare care sa cunoasca legislatia si reglementarile nationale si internationale. Domeniile in care o organizatie efectueaza certificari raman la latitudinea acesteia, desigur ca auditorii trebuie sa fie bine instruiti in domeniile alese.

Organismele de certificare acreditate intr-un anumit domeniu emit certificate care au doua sigle: cea proprie si cea a organismului de acreditare care le-a autorizat sa certifice in acel domeniu. O astfel de certificare se numeste certificare acreditata.

Cu toate acestea, organismele de certificare pot emite si certificate in domenii in care nu au fost acreditate, iar certificatul va avea doar sigla proprie organismului de certificare. O astfel de certificare se numeste certificare neacreditata. Aceasta nu inseamna ca certificatul respectiv nu este valabil, deoarece procesul de certificare a urmat aceeasi pasi ca si cei urmati in cazul certificarii acreditate.

Relatia cu organismul de certificare ISO

Inainte de a apela la serviciile unui organism de certificare ISO, o organizatie care doreste sa se certifice ISO intr-un anumit domeniu trebuie sa studieze atent seriozitatea si reputatia acestuia.

Dupa ce conducerea organizatiei a optat pentru un anumit organism de certificare, trebuie avute in vedere mai multe aspecte pentru ca procesul de certificare ISO sa decurga avantajos pentru organizatia respectiva. De exemplu, este indicat ca auditorii sa aiba o relatie foarte deschisa cu conducerea organizatiei si cu echipa care a implementat sistemul de management si sa semnaleze toate neconformitatile descoperite pentru ca acestea sa poata fi corectate la timp. Auditorii trebuie numai sa constate si sa declare eventualele neconformitati, neimplicandu-se activ in rezolvarea niciuneia – prin indicatii sau altfel. Aceasta este sarcina organizatiei.

O certificare este valabila o anumita perioada de timp (de pilda, trei ani), timp in care intervin auditurile de supraveghere efectuate de organismul de certificare, audituri prin care se asigura mentinerea si imbunatatirea sistemului de management. Aceste audituri trebuie sa aiba o frecventa adaptata la marimea, tipul si domeniul de activitate al organizatiei. La expirarea certificarii, se poate opta pentru recertificare. Costurile legate de certificare, supraveghere si recertificare trebuie sa fie bine definite si transparente.

Contractele cu organismul de certificare trebuie sa fie clare si bine documentate, cu detalii specifice privind drepturile si obligatiile ambelor parti. Trebuie evitate contractele care includ atat consultanta, cat si certificarea efectuate de acelasi organism, deoarece sunt ilegale. Auditul de certificare este in primul rand independent si impartial.